Cu câteva zile înainte de Crăciun, Tribuna şi-a luat sarcina de a-i ţine locul Moşului pentru copiii nevoiaşi, la care, până acum, sărbătorile de iarnă veneau fără cadouri. Dis-de-dimineaţă, cu dulciuri şi bucate tradiţionale, am pornit prin oraş, pentru a aduce zâmbete pe chipurile lor, în prag de sărbători. Campania noastră “Moş Crăciun vine cu TRIBUNA şi partenerii săi” se află la cea de-a cincea ediţie.
38 de copii proveniţi din familii nevoiaşe au primit din desaga lui Moş Crăciun ciocolată, portocale, napolitane, mălai, făină de grâu, bomboane,turtă dulce, Cola, pâine, cozonac bavarez, cu nucă, cu rahat, chec, cârnaţi, tobă, caltaboş, salam de vară, ficat, pastramă de porc.
Un dar, pentru copiii nevăzători
Primii copilaşi care s-au bucurat de vizita noastră au fost cei de la Asociaţia ”Vedem Împreună”. Acolo, ne-au întâmpinat 12 copii, cu vârste între 9 şi 16 ani. Pentru a-i integra în educaţia de masă şi pe copiii din familiile nevoiaşe şi pe cei nevăzători, a luat naştere această asociaţie, încă din 2012, din iniţiativa lui Liviu Ittu. ”Noi ne ocupăm de educaţia copiilor din familiile nevoiaşe şi de copiii nevăzători. Avem şi doi copii integraţi în învăţământul de masă, lucrăm cu ei, facem cursuri de calculator, facem activităţi cultural-sportive, şah, table. De asemenea, am mai făcut cu ei radio şi îi învăţ cum să facă o ştire”, ne-a precizat Liviu Ittu, preşedintele asociaţiei.
Laura Nicoleta Custură, din Poplaca, este o mămică singură, care vine de ceva timp la asociaţie împreună cu băieţelul ei de numai un an şi trei luni. ”Cei de aici m-au ajutat mult, mi-au cumpărat ochelari şi mi-au dat un loc de muncă”, spune Laura Custură. Împreună cu Laura vine şi Marius, fratele ei de 12 ani, un băieţel nevăzător, căruia îi place mult să cânte. De Crăciun, îşi doreşte mult să primească de la Moşu’ un elicopter cu telecomandă.
La asociaţie am mai găsit cinci fraţi, ce au vârste între 3 şi 13 ani. Acasă, ei au încă trei fraţi, cel mai mic în vârstă de un an. De ei are grijă tatăl lor, dar despre mama lor, niciunul nu a vrut să vorbească. Ştefania, de numai 5 ani, un copil în ochii căruia se citea bucuria, a fost cea mai sociabilă dintre toţi şi a vrut să ne dezvăluie ce îşi doreşte ea de la Moş Crăciun. ”Moşul ne aduce jucării frumoase şi curate şi a zis să nu ne mai dăm prin noroi. Aşa am învăţat de la grădiniţă. Eu îmi doresc multe dulciuri şi jucării curate”, ne-a mărturisit micuţa.
”Mulţumim din suflet pentru daruri”, ne-au spus micuţii, în cor, când am plecat.
Centrul de Zi ”Rut”, o familie mare
Centrul de Zi ”Rut”, de la Biserica de pe Mihai Viteazu este un loc binecuvântat, unde 26 de copii, proveniţi din familii aflate în dificultate, sunt îngrijiţi de părintele Achim Băcilă şi de câţiva voluntari.
Istoria Centrului de Zi ”Rut” a început acum trei ani, când părintele Achim Băcilă, preşedintele centrului, a dorit să îi ajute şi să le ofere găzduire copiilor nevoiaşi. Părintele ne-a povestit despre activităţile pe care le desfăşoară în fiecare zi cu micuţii. ”Copiii sunt inteligenţi, putem colabora, spre satisfacţia şi bucuria noastră. Anul trecut trei dintre elevii noştri au luat premiul I. La noi copilaşii vin pe la 11:30. Îi aşteptăm la bucătărie, la ora 12 servim masa de prânz. După masa de prânz avem o oră pauză, ne relaxăm, ne jucăm, apoi intrăm la cursuri. Îşi fac temele, iar la final facem activităţi extraşcolare, pictură, muzică, şah, fotbal, tenis de câmp. Copiii sunt şi talentaţi. Este unul în clasa întâi, are o voce plăcută, am făcut şi programe artistice cu ei. Am participat la activităţi culturale împreună cu ei, am fost cu ei la Cluj la ”Festivalul Iei”, am făcut şi noi aici să vadă ce înseamnă portul românesc, şi i-am dus la Salina de la Turda”, ne-a povestit părintele Achim Băcilă. Pentru aceste deplasări şi pentru ceea ce mai au nevoie, sunt sprijiniţi de Primărie, de Parohia de pe Mihai Viteazu, de voluntari şi donatori.
”Pe mine mă bucură orice, nu am pretenţii mari”
De cum am intrat, am fost întâmpinaţi de glasuri vesele de copii cu chipuri luminoase şi fericite. Ei nu visează la un Crăciun de poveste, cu multe jucării, vor orice, numai să primească ceva. Laris Corola este un băieţel care spune că se bucură de orice ar primi. Părinţii săi sunt despărţiţi, el locuieşte împreună cu fratele său mai mare şi cu mama lor. ”Pe mine mă bucură orice, nu am pretenţii mari. Mă bucur dacă primesc, numai să primesc”, ne-a spus Laris.
Mihaela Preutescu, o fetiţă de 9 ani de la Şcoala 21, vine şi ea să îşi facă temele zi de zi la asociaţie. Ea este crescută, împreună cu sora ei, de bunica lor. Mama sa le-a părăsit, iar tatăl său a murit. ”Aici îmi fac temele şi îmi place pentru că acum cântăm colinde. Îmi place mult să pictez şi să cânt”, ne-a spus micuţa.
La final, ne-au cântat şi câteva colinde tradiţionale, în semn de mulţumire pentru cadourile primite, printre care ”O, ce veste minunată” şi ”Deschide uşa, creştine”. ”Ceea ce aţi făcut este lăudabil, apreciabil, mă bucur mult. Ei se bucură pentru că le oferim ceva şi noi îi învăţăm că dacă primim ceva trebuie să vă oferim la rândul nostru”, ne-a spus părintele Achim Băcilă.
Campania noastră “Moş Crăciun vine cu TRIBUNA şi partenerii săi” nu ar fi fost posibilă fără oamenii cu suflet mare şi firmele care ni s-au alăturat. În desaga Moşului au pus bunătăţi: SC Jidvei SRL, prin Liviu şi Claudiu Necşulescu, deputatul PSD de Sibiu Ioan Axente, SC Boromir SRL Sibiu, SC Simpa SA Sibiu, SC Redal Sibiu, Carmangeria Oancea şi SC Lungu ID Prod SRL Răşinari. Le mulţumim partenerilor noştri în numele familiilor care se vor bucura acum mult mai mult de sfintele sărbători de iarnă.
Ei sunt diferiţi. Nu văd imaginile realităţii, chipurile celor dragi şi nici razele soarelui ce le încălzeşte faţa. La Şcoala de Educaţie Incluzivă nr. 2 din Sibiu, patru micuţi se luptă să îşi învingă dizabilitatea: ei trăiesc în întuneric. Trei dintre ei mai rup câte o imagine neclară din cotidian, dar celălalt băieţel, de circa zece ani, nu vede nimic. Doar pipăitul i-a rămas pentru a face cunoştinţă cu ceea ce îl înconjoară. Cu gândul la ei, Asociaţia “Vedem Împreună” a creat, anul trecut, un abecedar special, prin care au învăţat să descifreze literele, cu ajutorul unor ghicitori. Acum, Liviu Ittu, preşedintele fundaţiei, le-a adus în clasă o altă carte magică: un manual de matematică, “tradus” în Braille şi, de asemenea, scris cu litere latine şi cifre aşa cum le văd oamenii care nu au probleme de vedere.
Nimic nu este mai frumos decât să aduci zâmbetul pe faţă unor copii a căror soartă a fost nedreaptă cu ei. Asociaţia “Vedem Împreună”, în colaborare cu Fundaţia “Autonom” din Neamţ, a reuşit, iar, să le smulgă un surâs celor patru copii nevăzători de la Şcoala de Educaţie Incluzivă nr. 2 Sibiu. “Anul trecut am învăţat împreună literele, acum urmează matematica”, le-a spus Liviu Ittu, preşedintele Asociaţiei “Vedem Împreună”. Cei patru micuţi, nerăbdători, au început să citească din manualul de matematică. “Ş, A, P, T, E. şapte”, se aude unul. Altul pipăie deja înmulţirile, iar ceilalţi doi îi ascultă încă poveţele lui Liviu Ittu.
Lecţiile din manualul de matematică vor fi ţinute după orele de program, respectiv marţea şi joia, de la 15 la 16.
Un program special
Manualul de matematică, ca şi abecedarul, nu face parte din programa şcolară. “Copiii vor învăţa caracterele şi figurile matematice prin joc, ghicitori, cântece, care să se refere la cifrele respective, la adunări şi celelalte operaţii matematice”, a mai spus Liviu Ittu. Manualul cuprinde toate cele patru operaţii, explicate şi exemplificate, iar la final cuprinde câteva probleme, respectiv text şi întrebări pe baza lor. Proiectul se numeşte “Matematica la fel” şi a luat naştere din dorinţa ca toţi copiii să fie egali, iar cei cu dizabilităţi de vedere să perceapă matematică exact aşa cum este ea şi pentru ceilalţi.
Doar patru manuale pentru cei patru copii de la Sibiu
Asociaţia sibiană a editat doar patru manuale de matematică, pentru cei patru copii de la Şcoala de Educaţie Incluzivă nr. 2. Fiind un manual special, Liviu Ittu spune că acesta se editează numai la comandă. “Tipărim doar pentru cei care au nevoie. Nu ne-am gândit niciodată să câştigăm bani din vânzarea lor”, a mai explicat Liviu Ittu. Acesta va trimite, însă, şi la un centru special în Bucureşti, acolo unde a expediat şi abecedarul cu litere latine, ieşite în relief. Potrivit preşedintelui Asociaţiei “Vedem Împreună”, cele două volume ar putea fi premiere în Europa sau chiar în lume. Costul unuia depăşeşte 100 de euro.
Cele două volume au fost sprijinite de diferite fundaţii. Abecedarul a fost finanţat de Fundaţia pentru Comunitate MOL România, iar cartea de matematică de Fundaţia “Autonom” din Piatra Neamţ și de Clubul Lions Brukenthal. “Ni s-a părut un proiect minunat. E vorba de copii care au nevoie de ajutor. E minunat ca ei să vadă ceea ce vedem şi noi, cei care nu avem probleme cu vederea. Fundaţia se ocupă cu finanţarea proiectelor pe educaţie şi ecologie”, au spus reprezentanţii fundaţiei din Neamţ.
Nu ştiu cum arată lumea, pentru că tot ce văd este întunericul, însă au acum şansa să şi-o imagineze, citind despre ea în alfabetul latin, cu ajutorul mâinilor. Este vorba despre copiii născuţi cu deficienţe de vedere, pentru care tabletele ministeriale şi abecedarele promise n-au nici o importanţă, conform libertatea.ro.
Asociaţia “Vedem Împreună” a creat pentru aceştia un abecedar special, primul de acest gen din Europa, cu ajutorul căruia cei mici învaţă să citească în alfabetul latin, prin “palpare”. Pe fiecare foaie, este tipărită în relief câte o literă, de mână şi de tipar, în alfabetul latin, dar şi corespondentul acesteia în limbajul Braille. Alături este un cuvânt care începe cu acea literă, ilustrat cu o fotografie, tipărite tot în relief.
Vor să extindă proiectul
“Noi le spunem ghicitorile, iar ei găsesc răspunsul, care începe cu litera pe care noi o studiem în ziua respectivă. E un abecedar simplu”, ne-a explicat Liviu Ittu, managerul proiectului şi preşedintele asociaţiei, care ştie şi el cum e să nu vezi. După două luni, copiii citesc la fel de bine precum cei care nu au deficienţe de vedere. Şi pentru că totul a mers aşa de bine, s-a luat hotărârea să se mai tipărească un volum, de data aceasta cu texte scurte.
Asociaţia condusă de Ittu doreşte să editeze şi un manual de matematică, cu ajutorul căruia micuţii să înveţe cifrele şi să socotească. Profesorul vrea să extindă proiectul şi la alte şcoli speciale din ţară, însă este nevoie de sponsori pentru tipărirea cât mai multor astfel de cărţi, mai anunta libertatea.ro
Proiectul „Astăzi cititor, mâine scriitor” inițiat de Asociația „Vedem împreună”, în urma căruia a apărut primul Abecedar cu litere latine ieșite în relief, special creat pentru nevăzători, a ajuns la final. Demarat în 14 decembrie 2013, proiectul s-a desfășurat în parteneriat cu Școala Incluzivă Nr.2 din Sibiu, instituție care a pus la dispoziție spațiul pentru desfășurare. Inițiatorii proiectului au urmărit să contribuie la integrarea cât mai corectă și mai ușoară a copiilor cu deficiențe de vedere, prin recunoașterea literelor latine din abecedar, așa cum le vedem și noi. „Totul s-a derulat surprinzător de bine. După doar 2 luni, copiii au recunoscut toate literele și a trebuit să tipărim alt abecedar în care să se regăsească și cuvinte, propoziții simple și chiar text. La finalul proiectului, copiii au reușit să citească, prin metoda tactilă (pipăit), cuvinte scrise cu litere latine”, spune prof. Liviu Ittu, președintele asociației. Trei copii cu probleme de vedere au fost implicați în acest proiect, iar metoda de lucru folosită a fost cea ludică (învățare prin joc). Lecțiile s-au ținut de două ori pe săptămână, câte o oră, în afara celor de curs, în mod facultativ și cu acordul părinților.
Va fi tipărită și o carte de matematică
Asociația „Vedem Împreună” nu se oprește aici. Pasul următor va fi făcut în anul 2015, prin editarea unei cărți de matematică, care să corespundă realității noastre. Prin aceste proiecte, profesorul Liviu Ittu urmărește trecerea acestor copii la utilizarea computerului. Atât literele, cât și cifrele vizualizate în minte de copii așa cum sunt folosite de toată lumea, îi vor ajuta să facă față realității care îi înconjoară mult mai ușor, conform specialiștilor implicați în proiecte. „Este ceea ce noi ne dorim, pentru că acesta este rolul nostru. Suntem aici pentru oricine își dorește să ia legătura cu noi. Toți părinții sau copiii cu deficiențe de văz, care vor să încerce acestă metodă, pot apela la noi și vor beneficia în mod gratuit de consiliere”, a mai spus Liviu Ittu.
Asociația „Vedem împreună” este o asociație dedicată copiilor cu deficiențe de vedere. Proiectul „Astăzi cititor, mâine scriitor” a fost inițiat de prof. Liviu Ittu, președintele asociației, realizat cu sprijinul Mirelei Bugner, secretar general al asociației și Alina Furdui, licențiată în psihologie, în colaborare cu Școala de Educație Incluzivă Nr. 2 din Sibiu. Prin realizarea acestui abecedar nu se urmărește înlocuirea alfabetului Braill, ci o educare în paralel a copiilor nevăzători. Valoarea proiectului a fost de 24 de mii de lei, acesta fiind finațat parțial de Fundația pentru Comunitate MOL România.
Mânuia cu foc corzile viorii, încânta publicul şi ridica toată sala în picioare. Îşi vedea fiecare spectator cu zâmbetul pe buze şi sufletul i se umplea şi lui de fericire. Traversa hotarele şi bucura inimile tuturor, alături de orchestra sa. Nicicând nu ar fi bănuit că viaţa i s–ar putea schimba. Clipele îi erau unice când dirija fiecare spectacol al “Junilor Sibiului” şi al grupului “Cetei Junilor”, al Casei Armate. Treptat, însă, viaţa avea să îi fure lumina ochilor şi destinul îi pregătea un trai în întuneric. În 2007, Sinel Drăgulin, cel care ani şi ani a dus tradiţiile ardeleneşti prin diferite ţări cu “Cindrelul – Junii Sibiului”, a rămas nevăzător. De atunci, viaţa i–a fost alta. Fără să mai poată urca pe scenă, a devenit spectator. Şi sufletul i se rupe când se gândeşte că totul ar fi putut fi altfel. Un altfel mai bun şi încununat de reuşite muzicale.
Ore bune de spectacol folcloric anunţau ziarele acum mai bine de şapte ani. O adevărată incursiune în tradiţia din Ardeal, sub bagheta lui Sinel-Ioan Drăgulin. Astăzi, ştirile nu mai vuiesc numele lui. Uitat sau – poate – izolat, nu îl mai regăsim nicăieri în rândurile scrise ale jurnaliştilor sau ale oamenilor care au dedicat articole despre viaţa şi activitatea lui.
Muzica, o iubire de la şase ani
Timid, pe canapea, îl întâlnesc şi eu pe cel ce a ridicat publicul spectator în picioare, pe vremuri. La sediul Asociaţiei “Vedem Împreună”, undeva, în cartierul Ştrand, îşi freacă uşor ochii când intru. Nu îmi zăreşte chipul, dar îmi răspunde iute la salut. “Bună ziua!”, aud cu glas stins. Mă aşez în faţa lui. Nu poate distinge nimic. Nici coafura, nici vestimentaţia, nici chipul. Doar vocea mi-o aude. Acum, după ce a trăit zeci de ani în ropotele de aplauze ale admiratorilor săi, s-a retras, fără să vrea, într-o lume nu neapărat singuratică sau refugiată, ci în umbră şi în culori negre. “Mai întâi, spuneţi-mi… Sunteţi sibian?”, deschid dialogul. Aştept iute replica lui. Însă abia după câteva secunde de tăcere, vine şi răspunsul. “În Sibiu m-am născut şi am crescut”, mărturiseşte cu un glas tremurând. Are emoţii, dar nu stări asemănătoare celor pe care le trăia în faţa sutelor de spectatori cândva. La cei 43 de ani, regretă că nu a făcut mai multe în viaţă, dar se mulţumeşte cu faptul că a ajutat cât a putut Sibiul şi “Cindrelul – Junii Sibiului”, ducând grupul în ţară şi prin străinătate. Replicile scurte mă îndeamnă să îl întreb cât mai multe. Aşa că aflu că din copilărie nutreşte pasiunea care l-a mulţumit aproape patru decenii. Cu muzica se identifică încă de la şase ani. “Tatăl meu a fost instrumentist la orchestra <>. Şi, eu fiind la şcoala de muzică, de mic mergeam cu el la spectacole şi la turnee, prin toată ţara”, povesteşte Sinel Drăgulin.
Emoţie, plăcere şi frumuseţe
S-a şcolit tot în Sibiu. Treapta întâi, aşa cum era sistemul atunci, a urmat-o la Liceul Energetic, iar pe a doua la Independenţa. După studiile liceale, dorind să îşi hrănească visul, a ajuns la Cluj, la Conservator. A dat examen şi a luat. Însă cu examenul de licenţă a rămas restant. “Am devenit nevăzător”, spune. Nu a mai continuat, căci vederea îi era tot mai slabă. Dacă ar fi să se gândească la prima sa meserie, nu aceea de muzician a fost. Ci de strungar, la fabrica “Independenţa”. Cariera la care visa a început în jurul anului 1990, când s-a reînfiinţat orchestra populară “Cindrelul – Junii Sibiului”. “Am lucrat doi ani, ca instrumentist. Mergeam prin ţară şi în satele din judeţul Sibiu. Apoi m-am angajat la Palatul Copiilor şi în 2006 am mers la un festival la Mamaia, unde am dirijat orchestra. Am lucrat cu Silvia Macrea, mama Silviei Macrea ce este director acum. Apoi, cu Silvia Macrea Junior şi am ajuns dirijor până am rămas nevăzător. Asta mulţi ani. Încă din 2000, până în 2007″, mai spune Sinel Drăgulin. Dirijor a fost şi la “Ceata Junilor”, un ansamblu al Casei Armatei. “A fost frumos. Cu el am susţinut multe turnee în străinătate”, adaugă. A colindat ţări multe şi a urcat pe scenele din Franţa, Germania, Olanda, Danemarca, Finlanda, Polonia, Serbia, Cehia, Slovacia, Turcia şi Grecia. A dirijat ansamblul cu emoţie de fiecare dată, căci numai aşa poate fi un artist adevărat. “Aveam şi emoţii, dar şi mult de lucru. Frumos”, povesteşte Sinel Drăgulin.
“M-am trezit şi nu am mai văzut nimic”
Astăzi, succesele încununate le ţine în minte. Şi în zecile de albume cu fotografii ce sunt mărturisiri ale unei vieţi pe note muzicale. Portativele nu le mai poate distinge, dar vioara încă o mai mânuieşte. Din 2007, destinul l-a izolat în culori închise. Din cauza diabetului, o boală pe care o are încă de la vârsta de 16 ani, vederea i s-a slăbit cu fiecare zi ce trecea. Până când, într-o dimineaţă, s-a trezit fără să mai vadă răsăritul soarelui, chipul celor dragi sau vioara din colţul camerei. “M-am trezit şi nu am mai văzut nimic. S-a schimbat puţin viaţa. Dacă am devenit nevăzător…”, se confesează cu amar. Deocamdată, nu există tratament pentru maladia sa. Întunericul nu îi mai poate fi “furat” de medicii din întreaga lume. “Am încercat multe. Dar mi s-a spus să mai aştept”, conchide. Până acum, a suferit două operaţii, una în Italia şi una în Bucureşti. Degeaba. Nu i-au adus publicul, din nou, în faţă. Speranţele că se va reface, însă, nu au dispărut. “Aştept, cum au zis doctorii, ceva nou”, se consolează, împreunându-şi mâinile. Odată cu anul 2007, când Sibiul a înflorit deve-nind Capitală Culturală Europeană, Sinel Drăgulin nu şi-a mai putut vedea semenii. De atunci, fiecare dimineaţă şi-o întâmpină în întuneric, nu în razele de soare ce îi bat pe obraz. Din 2007, a devenit pensionar.
Asociaţia “Vedem Împreună”, o a doua casă
Viaţa era alta. Din păcate, un trai dur trebuia să accepte. Şi ca să şi-l uşureze, acum un an de zile, a ales să vină la Asociaţia “Vedem Împreună”. Aici, a învăţat să lucreze pe calculator. “Am învăţat calculatorul, să scriu şi cât de cât să umblu pe el”, îmi destăinuie. Acum, ştie să converseze pe Messenger, pe Facebook, să lucreze în Word, să citească mailurile şi să îşi aleagă muzica pe care vrea să o asculte, în winamp sau pe Youtube. Aici, în fiecare marţi şi joi, învaţă câte ceva. Pentru a-i veni în ajutor, Liviu Ittu, preşedinele Asociaţiei “Vedem Împreună”, spune că va căuta un program special pentru fostul dirijor, prin care să compună muzica pentru care a trudit cu atâta plăcere în viaţă. “Pe viiitor vrem să căutăm un program prin care el să compună muzică direct pe calculator. Cu imprimanta pe care am cumpărat-o recent pentru nevăzători, încercăm să listăm şi portative. Prin pipăit, să le citească. Să îşi fixeze mai întâi notele pe calculator, iar apoi să le imprimăm. Va trebui să înveţe să citească prin metoda pipăitului”, completează Liviu Ittu. Poate că planurile sale vor duce şi mai departe, iar Sinel Drăgulin să poată să îşi continue visul şi aşa, scoţând un CD de muzică la vioară.
A fost odată. Şi poate o să mai fie…
În fiecare zi Sinel Drăgulin învaţă ceva nou. Timpul şi-l petrece acasă, alături de sora cu care locuieşte. De altfel, îi place să asculte muzică clasică, interpretată la vioară. Mai rar, este vizitat şi de vechii prieteni din “Cindrelul – Junii Sibiului”, înainte de sărbători primind-o acasă pe artista Nineta Popa.
Lumea sa este conturată în amintiri. Albumele de fotografii le mai răsfoieşte însă numai cu gândul. Are amintiri frumoase din turnee şi fiecare “escapadă” muzicală încă o mai savurează în sine.
Astăzi, numele său îl găsim mai rar. Pagina oficială a “Cindrelului” se deschide pe fondul muzical creat de Ioan-Sinel Drăgulin. De altfel, mărturii ale neuitării sunt şi afişele de pe Internet, care încă îi ţin sus numele şi care, odată, îi anunţau concertele. “Orchestra condusă de Sinel-Drăgulin” era cap de afiş, urmând numele artiştilor ce evoluau şi instrumentele la care ei cântau.
Butonând ceasul, Sinel Drăgulin trebuie să se întoarcă acasă. “Este ora 12 fix”, îl anunţă. De trei ori pe săptămână, merge să facă şi dializă. A înlocuit orele de cântat cu cele din patul de spital. Merge înainte, cu speranţa că va fi bine şi că, poate, cândva, îşi va putea continua activitatea de dinainte de 2007.
Ei sunt altfel. Nu văd cum străluceşte soarele sau cum curge apa. Doar o aud. Nu pot citi frumoasele poezii de dragoste ale lui Mihai Eminescu ori basmele copilăriei. Pentru a–i ajuta, Asociaţia “Vedem Împreună” a creat un abecedar special. Recent, trei copii de la Centrul şcolar pentru Educaţie Incluzivă nr. 2 au învăţat să descifreze literele.
Au tipărit un abecedar cu ajutorul căruia copiii care nu văd să recunoască literele aşa cum le vedem şi noi, ceilalţi. Apoi, i-au învăţat, prin palpare şi cu ajutorul unor ghicitori, să citească. “Noi le spuneam ghicitorile, iar ei găseau răspunsul, care începea cu litera pe care noi o studiam în acea zi. A fost un abecedar simplu”, spune Liviu Ittu, managerul proiectului şi preşedintele Asociaţiei “Vedem Împreună”. Acesta a dat din nou optimism celor nevăzători, alături de colegii săi de la organizaţie, psihologul Alina Furdui şi secretarul general Mirela Bugner.
Cu toţii recunosc că nu se aşteptau, la începutul proiectului, ca cei mici să înveţe atât de repede literele şi ca, în două luni, să citească ca toţi ceilalţi copii fără deficienţe de vedere. În abecedar, au tipărit, pe fiecare foaie, câte o literă mică, scrisă de mân[ şi în braille, apoi de tipar, şi un cuvânt care începea cu acea literă. De asemenea, era şi o fotografie, care să înfăţişeze ghicitoarea spusă.
Un alt volum: cu fragmente
Iar dacă lucrurile au decurs cum nu se aşteptau de bine, au hotărât să mai tipărească un volum. De data aceasta, cartea cuprindea scurte texte. Orele de citire aveau loc de două ori pe săptămână, cu acordul părinţilor celor trei micuţi de zece ani. “Ideea mea a fost ca aceşti copii să fie cât mai aproape de ceea ce vedem şi noi. Ochiul este receptor, dar, practic, imaginea se formează pe creier. şi atunci, dacă nu avem acest receptor, încercăm să formăm imaginea pe creier cu ajutorul pipăitului”, mai explică Liviu Ittu.
Manualul de matematică, în viitor
În continuare, Asociaţia “Vedem Împreună” doreşte să editeze şi un manual de matematică, cu ajutorul căruia micuţii să ^nveţe cifrele şi să socotească. Cu volumele tipărite, doreşte să iasă în ţară, însă numai cu ajutorul unor sponsori. “Datorită Fundaţiei pentru Comunitate MOL România, am avut aparatura necesară tipăririi acestor manuale. Ele încă nu se vând. Noi aşteptăm mai întâi o finanţare ca să putem face mai multe exemplare, pe care să le donăm, ulterior, şcolilor speciale”, a spus Liviu Ittu.
Nu disting culorile. Nu îi văd pe cei şapte pitici din desenele animate şi nici pe Scufiţa Roşie fugind de lupul cel rău. Văd numai speranţă. În ajutorul lor, a celor care zăresc realitatea numai cu ochii minţii, vine Asociaţia “Vedem Împreună”. Pentru ei, organizaţia va edita primul Abecedar cu litere latine, ieşite în relief, la mijlocul lunii februarie.
“Astăzi cititor, mâine scriitor”. Aşa se numeşte proiectul ce a început pe 14 decembrie şi va dura până pe 31 august şi care are drept scop ajutorarea nevăzătorilor. Programul a luat naştere din iniţiativa lui Liviu Ittu, preşedintele Asociaţiei “Vedem Împreună”, cu sprijinul Mirelei Bugner, secretarul general al asociaţiei, şi al Alinei Furdui, psihologul organizaţiei, în parteneriat cu Şcoala de Educaţie Incluzivă Nr. 2 din Sibiu. Prin acest proiect, patru copii de la instituţia şcolară vor beneficia de ajutorul asociaţiei sibiene. Ei vor fi primii ce vor desluşi tainele primului Abecedar scris în litere latine scoase în relief. “Am cumpărat un aparat special din străinătate, de circa 6.000 de lei. Foile pe care imprimăm sunt 880 de lei (un top de 200). Am investit pentru că vrem să ajutăm. Intenţionăm să scoatem primul Abecedar, aşa cum îl vedem noi”, a spus Liviu Ittu, care, la rândul său, are şi el probleme de vedere.
Întâi litere. Apoi orice!
Ideea tipăririi unui astfel de volum ce creionează itinerariul micuţilor a venit din necesitate. “Părerea mea este că atunci când vrem să integrăm pe cineva în societate, acea persoană trebuie să ştie că realitatea ei este şi a celorlalţi din jur”, a motivat preşedintele Asociaţiei “Vedem Împreună”. De la zero a ales acesta să formeze cunoştinţele nevăzătorilor, astfel că, iniţial, îşi propune un Abecedar care să îi înveţe, prin pipăit, literele şi cifrele. Manualul va cuprinde literele alfabetului, scrise de tipar şi de mână, imagini şi cuvinte afrente acestora. Deocamdată, membrii asociaţiei sunt la partea de editare pe calculator a Abecedarului. “Vrem să facem pe o pagină câte o literă şi cu explicaţiile ei. Vrem să şi copertăm manualul şi să scoatem iniţial două-trei exemplare, că nu prea avem materiale şi nici resurse financiare”, a spus Liviu Ittu. Cu ajutorul aparatului achiziţionat de curând, care accentuează literele scoase la imprimantă cu negru, după editarea Abecedarului, Asociaţia doreşte să continue elaborarea de materiale pentru nevăzători şi să ajungă să scoată manuale pentru fiecare ciclu şcolar. “La geografie să desenăm munţii, la geometrie diferite forme, triunghiuri, la muzică portative şi altele”, a explicat Liviu Ittu. Preşedintele Asociaţiei spune că nu vrea să înlocuiască alfabetul Braille, dar că doreşte să îi apropie pe micuţi cât mai mult de normalitate.
Premieră naţională. Sau internaţională
Cursurile cu copiii de la Şcoala de Educaţie Incluzivă Nr. 2 vor începe după vacanţă, la mijlocul lui februarie. Reprezentanţii Asociaţiei vor merge de două ori pe săptămână pentru a susţine ore după-amiaza, individual, cu fiecare copil în parte. “Scopul proiectului este acela de a-i face pe ei să recunoască literele aşa cum le văd ceilalţi, dar printr-o metodă tactilă”, a spus Ittu, care a adăugat şi faptul că nu a mai auzit de implementarea unui astfel de proiect în lume şi că s-ar putea să fie premieră – dacă nu la nivel internaţional – cel puţin în România. Valoarea totală a proiectului a fost de 42.000 de lei, acesta fiind finanţat în mare parte de Fundaţia pentru Comunitate MOL România şi de alţi parteneri economici ce au dorit să se altăture. “Dorim să mulţumim tuturor celor care cred în noi”, a mai mărturisit preşedintele Asociaţiei. Cei care doresc să fie alături Asociaţiei “Vedem Împreună” o pot face apelând 0369/ 446/. 326 sau 0740. 504. 233.
O lume fără culoare, fără figuri şi portrete, fără pretenţii. O lume unde ambiţiile nu au graniţe şi unde visele prind contur prin dorinţă şi perseverenţă. O lume care uită de faimă şi avere şi pune pe primul plan societatea şi copiii ei. Asta încearcă să facă şi asociaţia umanitară “Vedem împreună”, o organizaţie non–profit, care are ca obiectiv principal integrarea copiilor nevăzători în învăţământul de masă, punând pe primul plan afecţiunea şi ajutorul necondiţionat.
Ittu Liviu este omul cu suflet mare, care a iniţiat organizaţia “Vedem împreună”, din dorinţa de a-i ajuta pe semenii care au dizabilităţi de vedere. Până anul trecut, a fost tehnician de catedră la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu şi acum se dedică trup şi suflet copiilor care au nevoie de sprijin. A înfiinţat, încă de la începutul acestui an, asociaţia “Vedem împreună”, ajutând tinerii să se integreze în societate şi să nu se simtă defavorizaţi. Cei care vin la centru învaţă să scrie, să socotească şi să lucreze pe laptop, precum şi diferite activităţi cultural-sportive, precum mersul pe bicicleta-tandem sau şahul.
O evoluţie în întuneric
Cu o ambiţie uluitoare, frumoasă şi deşteaptă, Alexandra este tânăra care aşteaptă astăzi răspunsul Comisiei de învăţământ. Ea a învăţat tainele societăţii, descurcându-se în prezent poate chiar mai bine decât un om care posedă toate darurile de la Dumnezeu, drept pentru care acum doreşte să urmeze cursurile Colegiului Naţional “Gheorghe Lazăr” sau ale Colegiului Naţional “Octavian Goga”. Este talentată şi poartă în suflet dorinţa de a-şi crea un viitor frumos şi de a-i face pe părinţi mândri. Alexandra nu s-a născut cu dizabilităţi de vedere. Având probleme cu spatele, suferind din naştere deficienţe locomotorii, într-un scaun cu rotile, ea a suferit o operaţie care i-a adus încă un nenoroc. În clasa a patra, a rămas fără vedere, iar, deocamdată, nu s-a depistat niciun remediu. Această aventură într-o lume fără văz a fost, la început, foarte greu de suportat. Atât Alexandra, cât şi părinţii ei, au avut parte de clipe dificile, dar peste care au trecut cu bine astăzi. De pildă, pe atunci, fata nu putea mânca singură. Când venea ora mesei, părinţii o îndemnau să mănânce. Alexandra se aşeza. Însă, unde îi era cuţitul? Unde îi era furculiţa? “Îi era foarte greu. Trebuia să mănânce, să meargă la baie. Nu putea face nimic. Depăşise problemele locomotorii, se descurca. Dar cu vederea a fost foarte greu”, mărturiseşte tatăl Alexandrei. Optimistă şi luptătoare, tânăra a reuşit să înveţe şi tainele acestei lumi, unde doar sunetul şi cuvântul sunt principalii pioni. “Se zbate să înveţe orice cât mai bine. E un copil model, poate”, adaugă cu mândrie părintele. Familia a sprijinit-o foarte mult pe fată. Printre multe sacrificii, se numără şi faptul că şi-au schimbat domiciliul. De la o locuinţă situată la etajul doi, au trecut la un apartament undeva la parter. De asemenea, părinţii au modificat structura construcţiei pentru ca fata să se poată obişnui cu spaţiul şi, astfel, să nu se rănească. “Alexandra se ghidează după paşi, după voce. Ştie exact unde se află în apartament, ştie unde e chiuveta, unde e baia. Ştie orice. Nu ştiu cum, dar a învăţat totul. Se descurcă de minune. Nu e o greutate pentru noi”, mai spune tatăl.
Poveşti pentru copii, în alfabetul Braille
Alexandra a cerut ajutorul lui Liviu încă din luna iunie. La centru, a descoperit un om cu suflet mare şi o a doua casă. Liviu a învăţat-o să citească şi să scrie cu ajutorul unui program pe calculator, care îi pronunţă literele şi îi spune cuvintele. Fata cunoaşte tastatura laptopului, aşa că îi este uşor să apese imediat un “Enter” sau să socializeze pe Messenger cu prietenii. Pe lângă asta, cea mai mare pasiune a ei este compunerea poveştilor. Alexandrei îi place să încânte copiii, publicând pentru ei până acum câteva naraţiuni, care se găsesc la Biblioteca Judeţeană “Astra”. Printre acestea, se numără “Pisica buclucaşă”, “Pisicile aristocrate” şi “Prostia omenească”, ultimele două fiind variante mai scurte ale poveştilor propriu-zise. Cărţile sunt editate în alfabetul Braille. Pentru oamenii de zi cu zi, aceste pagini par prea goale, prea incolore şi fără sens, poate. Însă, pentru nevăzători, reprezintă totul. Înseamnă, de fapt, calea spre a descoperi lumea de astăzi, lumea asta a tuturor. “Într-o zi, când nu aveam nimic de făcut, am zis să mă apuc să scriu. Azi ceva, mâine altceva. Astfel, am creat <>. Vorbesc despre animalul din titlu, căruia i-a fost furată coada de nişte şoricei”, povesteşte entuziasmată Alexandra.
Paul, elev la Colegiul Agricol “D.P.Barcianu”
Paul este un alt tânăr, care a reuşit să ajungă să urmeze cursurile Colegiului Agricol “D.P.Barcianu”. A beneficiat de ajutorul lui Liviu încă din vremea când era elev în clasa a cincea. Acum, este în clasa a noua. Învaţă, scrie, citeşte cărţi, merge la bibliotecă, se plimbă cu bicicleta şi cu scuterul. “Cine îl vede pe stradă se miră, cunoscându-i deficienţa. Sincer, şi mie mi se păreau multe lucruri imposibile la început, dar uite că se poate”, spune Liviu Ittu.
“Vedem împreună” este o asociaţie care, înainte de toate, dezvoltă încrederea în forţele proprii. Pentru asta, are nevoie şi de ajutorul oamenilor cu suflet mare. Cei care vor să sprijine această acţiune şi să le ofere copiilor o şansă la viaţă şi la integrarea în societate pot face donaţii mergând la sediul organizaţiei din strada Haţegului, nr. 10, sau în contul deschis la CEC,
RO27CECESB1430RON0832421.
Copiii nevăzători pot fi integraţi în societate „Folosesc des termenul văd. De multe ori sunt întrebat, de ce? Pentru că eu nu o consider o greşeală de exprimare. Eu pot să văd. Ce-i drept, nu ca ceilalţi, dar văd. Sunt sigur că totul este posibil dacă vrei. Prima dată am învăţat să scriu, apoi, cu ajutorul unui program, să citesc. Calculatorul mi-a oferit posibilitatea de socializare, mi-a deschis drumul către informaţie şi către o lume cu totul nouă. Acum sunt sigur că mă pot descurca, în multe condiţii, ca orice copil de vârsta mea. ªtiu destule persoane cu dizabilităţi, care nu lucrează şi nici nu vor să încerce. Eu nu vreau să fiu aşa!”, Paul Gheorghe Bogorin. Raluca Buduşan Paul s-a născut nevăzător. Până acum, a urmat cursurile scolii Speciale de la Cluj, însă este pregătit să se integreze la o şcoală de masă. „Numele meu este Paul Gheorghe Bogorin, am 15 ani şi sunt elev în clasa a IX-a la Colegiul „Daniil Popovici” Barcianu”. Aşa îşi începe Paul povestea, cu curajul, speranţa şi determinarea de a urma un liceu din invăţământul de masă, pe care orice copil îl urmează. Nu neagă faptul că are emoţii. Oricine are în prima zi. „Este un mediu nou pentru mine. Am ceva emoţii. O să am colegi noi, profesori noi, vor fi alte cerinţe, dar o să fac tot posibilul să fac faţă”, spune Paul. Nu-i place să-şi planifice viaţa, ci să o urmeze pas cu pas şi nu o face oricum.
În Sibiu există asociaţia „Vedem Împreună”, coordonată de profesorul Liviu Ittu. Asociaţia a fost înfiinţată cu scopul de a sprijini copiii cu dizabilităţi de vedere şi de a-i integra în societate, fără să întâmpine probleme. „Cu Paul lucrez de când era în clasa a V-a, în ideea de a-l putea integra în învăţământul de masă. Nu-mi fac nici cea mai mică problemă că nu va face faţă. Paul citeşte o carte cu o rapiditate fantastică, iar la calculator lucrează ca orice copil”, spune Liviu Ittu. Doar 8% din copiii nevăzători merg la şcoală Pe lângă obiectivul principal al asociaţiei, există şi proiecte care să ajute cât mai mult acestă integrare a lor. „Din câte ştiu eu, în judeţ sunt apoximativ 120 de copii, iar dintre aceştia doar 7 sau 10 merg la ªcoli Speciale. Restul nu au niciun fel de studii. Părinţii invocă motive de genul probleme de sănătate sau lipsa banilor. Eu spun că aceşti copii pot mult mai mult şi asta vrea Asociaţia să facă pentru ei. Cu sprijin de la semenii noştri, cu siguranţă, vom reuşi”, spune Liviu Ittu. Unul dintre proiectele Asociaţiei este un abecedar cu litere în relief, care să ajute copiii nevăzători să înveţe să citească, la fel ca oricare alt copil. Pe de altă parte, sprijină sportul. Paul merge foarte bine pe bicicletă. Când este la asociaţie, merge pe bicicleta tandem de care dispune aceasta, iar pe strada lui, departe de pericole, se dă pe o bicicletă normală. „Sunt foarte fericit atunci când o fac. Sunt sigur pe mine şi instinctul nu mă înşală niciodată. Mai nou mi-am luat şi un scuter, abia aştept să-l încerc”, spune entuziasmat Paul. Pentru că este un iubitor al sportului, anul acesta a fost prezent la Campionatul Mondial de Torball (un joc al nevăzătorilor), care s-a ţinut la Berna, în Elveţia. Prima şi cea mai mare pasiune a lui Paul este calculatorul, iar cea de-a doua este muzica. De orice fel. De aceea, în fiecare vineri, de la ora 19:00, Paul este DJ, la postul de radio Lyt, un radio online. Ce-şi doreşte Paul cu ardoare? „Să se pună voce pe staţie, la autobuz şi la semafoare, pentru că ne-ar ajuta foarte mult. La şcoală să se facă multe activităţi extraşcolare. Să fie campionate de torball şi în România. Îmi mai doresc ca oamenii, atunci când vor să ajute pe cineva, să înveţe să o facă aşa cum trebuie. si să mă pot transfera la Filologie, la Liceul Noica, pentru că iniţial acolo am optat, dar câteva sutimi au făcut diferenţa”.
Mai multe detalii despre Asociaţia „Vedem Împreună” găsiţi pe pagina de Facebook a acesteia.
Asociația „Vedem împreună”, din Sibiu, o asociație dedicată copiilor cu deficiențe de vedere, este la un pas de a lansa un proiect unic, cel puțin în România, inedit și care să ajute copiii nevăzători să se integreze mai ușor în societate. Este vorba despre tipărirea primului abecedar, nu braill, cel cu ajutorul căruia nevăzătorii reușesc să citească, ci primul Abecedar cu litere latine, așa cum le vedem și noi, însă ieșite în relief. Proiectul se numește „Azi cititor, mâine scriitor” și a fost inițiat de prof. Liviu Ittu, președintele asociației, și realizat cu sprijinul Mirelei Bogner, secretar general al asociației, și licențiata în prihologie Alina Furdui, în colaborare cu Școala de Educație Incluzivă Nr. 2 din Sibiu.
Principalul scop al proiectului este facilitarea integrării copiilor cu deficiențe de vedere în societate, coordonarea lor spre o viață cât mai normală, prin creşterea calităţii în educaţia acestora cu ajutorul învăţării prin metoda tactilă a literelor din alfabet. „Este primul Abecedar de acest fel, nu am mai auzit nicăieri în lume să se mai fi realizat unul. Copiii vor învăța să recunoască literele așa cum le știm și noi, apoi vor învăța să citească, iar în final, pe calculator, cu ajutorul unui program de voce, vor reuși să scrie. Le va fi mult mai ușor să înțeleagă, să fie înțeleși și, ce este mai important, să comunice. Nu vrem să înlocuim alfabetul Braill, ci, în paralel, ne dorim ca acești copii să se apropie de normalitate”, spune Liviu Ittu. Perioada de desfășurare a proiectului este 14 decembrie – 31 august, iar valoarea lui totală este de 42 de mii de lei. Proiectul este finanțat în mare parte de Fundația pentru Comunitate MOL România și de alți agenți economici care au înțeles scopul acestui proiect. „Mulțumim tuturor celor care ne-au sprijinit și ne-au fost alături să ducem la bun sfârșit un proiect pentru acești copii, în care noi credem”. În momentul de față a fost achiziționat aparatul cu care abecedarul va fi tipărit și se lucrează intens la editarea lui. Va fi finalizat până la jumătatea lunii februarie, iar beneficiari vor fi copii cu deficiențe de vedere, de la Școala Incluzivă Nr. 2. Inițial se va lucra cu 2 Abecedare și se va merge la școală de două ori pe săptămână pentru a fi predat copiilor. „Activităţile cu caracter ludic sunt necesare pentru stimularea cognitivă la cei cu dizabilităţi, oferind un mod de a motiva copilul prin joc şi cu ajutorul literelor magnetice şi lemn, copiii îşi vor forma o imagine mentală a felului în care arată litera, ceea ce va facilita procesul de memorare. Punem accent pe metodele de motivare, de comunicare şi pe rolul jocului în învăţare. Rolul nostru este de a observa metodele de adaptare ale copiilor la situaţiile din viaţă şi să le adaptăm pe procesul de învăţare. Datorită faptului că vom lucra individual, doar cu câte un copil, vom putea să observăm în detaliu modalităţiile de adaptare ale fiecăruia şi să le folosim în învăţarea cu ajutorul metodei tactile”, mai spune Liviu Ittu.
În funcție de rezultatele proiectului, vor fi tipărite și alte diagrame. „Marginalizarea nu-i ajută pe acești copii la integrare, ci din contră îi face să se închidă în ei, devin introvertiți și nu comunică. Acest Abecedar îi ajută să-și formeze o imagine vizuală cât mai apropiată de a noastră. Așa vor reuși să perceapă totul într-un mod personal și să se dezvolte la capacitatea lor maximă”, spune Alina Furdui, licențiată în psihologie și unul dintre coordonatorii proiectului.